Romanul Ion de Liviu Rebreanu este considerat una dintre cele mai importante opere ale literaturii române și este reprezentativ pentru realismul social. Publicat în 1920, romanul explorează viața satului românesc de la începutul secolului XX, concentrându-se pe lupta țăranilor pentru pământ și puterea distructivă a avariției și dorinței de a se îmbogăți.
Personajul principal, Ion al Glanetașului, este un țăran sărac, dar ambițios, obsedat de ideea de a avea pământ. Prin căsătoria cu Ana, fiica unui bogătaș din sat, Ion reușește să își împlinească visul de a deveni proprietar de pământ. Cu toate acestea, avariția și ambițiile sale duc la o viață nefericită și, în final, la o soartă tragică.
Romanul pune în lumină conflictele dintre dorințele personale și normele sociale, prezentând în același timp și o frescă complexă a vieții rurale, cu toate contradicțiile și dificultățile sale. Stilul realist și detaliile autentice fac din Ion o operă fundamentală care a influențat profund literatura română.
