În anul 1968, întreaga lume a fost martora unui eveniment tragic care a marcat sfârșitul Primăverii de la Praga și începutul unei perioade de represiune pentru Cehoslovacia. Pe 20 august 1968, forțele armate ale Pactului de la Varșovia, conduse de Uniunea Sovietică, au invadat Cehoslovacia pentru a opri reformele liberale inițiate de guvernul cehoslovac condus de Alexander Dubček. Aceste reforme urmăreau să democratizeze țara și să aducă un socialism cu față umană, ceea ce a stârnit îngrijorare în rândul liderilor sovietici.
În dimineața zilei de 21 august 1968, locuitorii din Praga și din alte orașe ale Cehoslovaciei s-au trezit sub ocupația unei armate străine. Tancurile sovietice au pătruns pe străzile capitalei, iar soldații, cu armele pregătite, au preluat controlul asupra principalelor instituții de stat. Cu toate că nu a existat o rezistență armată majoră, cetățenii au încercat să protesteze pașnic împotriva invaziei, fiind însă rapid suprimați.
Această invazie a marcat începutul unei perioade de „normalizare”, în care orice urmă de disidență sau tentativă de reformă a fost aspru pedepsită. Evenimentele din 1968 au lăsat o cicatrice profundă în istoria Cehoslovaciei și au demonstrat limitele influenței sovietice asupra țărilor din Blocul Estic.
